<< CONSUMATORUL recomanda eMAG.ro, cel mai complet magazin online din ROMANIA! >>

   
Published On: Mon, Oct 25th, 2010

Legea micii reforme in justitie a fost promulgata de Basescu

justitie 300x199 Legea micii reforme in justitie a fost promulgata de BasescuLegea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a promulgat, luni, legea privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (“Legea micii reforme“). Printre prevederile actului normativ se numara obligatia judecatorilor de a fixa termene de judecata scurte, chiar de la o zi la alta, iar instiintarea partilor s-ar putea realiza si prin intermediul email-ului pentru a se reduce termenul de judecata al proceselor.

Va prezentam in continuare Legea privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor:

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I. – Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial,
al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 1, după punctul 1 se introduce un nou punct,
pct. 11, cu următorul cuprins:
„11. în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe
având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;”
2. La articolul 20, punctul 2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„ 2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente
de a judeca aceeaşi pricină.”
2
3. După articolul 401 se introduce un nou articol, art. 402, cu
următorul cuprins:
„Art. 402. – Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru
acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe
împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite
după soluţionarea acesteia.
Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea
prevederilor alin. 1 este inadmisibilă.”
4. La articolul 82, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 82. – Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să
fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele,
domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor,
numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă
este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va
cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de
comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de
fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.”
5. După articolul 86 se introduc două noi articole, art. 861 şi 862,
cu următorul cuprins:
„Art. 861. – După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau
consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica
direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea
şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la
instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării
actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin
care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a
fost comunicat.
Art. 862. – În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare
realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură,
precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată,
instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte
sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.
3
Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a lua
măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor
la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la
acelaşi alineat.”
6. La articolul 88 alineatul 1, punctul 51 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„51. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de
primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un
termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi
termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost
înmânată;”
7. La articolul 88 alineatul 1, după punctul 51 se introduce un
nou punct, pct. 52 , cu următorul cuprins:
„52. alte menţiuni prevăzute de lege;”
8. La articolul 105, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 105. – Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu
încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi
declarate nule în condiţiile prevăzute de lege.”
9. La articolul 1081 alineatul 1 punctul 1, după litera e) se
introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins:
„f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la
avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.”
10. Articolul 109 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 109. – Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane
trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.
Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei
proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada
îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în
judecată.
Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de
către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
4
La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale,
reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la
verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege. În
acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai
de către pârât, ci şi de către instanţă, din oficiu.”
11. La articolul 112, punctele 1, 2 şi teza ultimă a punctului 5 se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori,
pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz,
numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în
registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile
art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în
străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se
facă toate comunicările privind procesul;
2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în
cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional.
Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod
corespunzător;
…………………………………………………………………………………………..
Când se va cere dovada cu martori, se va arăta numele şi locuinţa
martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod
corespunzător;”
12. Articolul 115 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 115. – Întâmpinarea va cuprinde:
1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori,
pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz,
numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în
registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile
art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;
2. excepţiile de procedură ce pârâtul ridică la cererea reclamantului;
3. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;
4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când
va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor,
dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod
corespunzător;
5. semnătura.”
5
13. La articolul 129, alineatul 5 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,
pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe
baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul
pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu
sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa
va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul
poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării
altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.”
14. La articolul 129, după alineatul 5 se introduce un nou
alineat, alin. 51, cu următorul cuprins:
„Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea
instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi
administrat în condiţiile legii.”
15. Articolul 131 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 131. – În tot cursul procesului, judecătorul va încerca
împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest
scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea
sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.
În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de
mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de
informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când
consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va
recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării
litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este
obligatorie pentru părţi.
Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va
constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile
art. 271-273 sunt aplicabile.”
6
16. După articolul 132 se introduce un nou articol,
art. 1321, cu următorul cuprins:
„Art. 1321. – Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama
de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când
consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate.
Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.
Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare
şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va
ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de
aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se
facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt
mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului
supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum
şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au
indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă
încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care
va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.
Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora,
precum şi pentru alţi participanţi în proces, îndatoriri în ceea ce priveşte
prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la
interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la
efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri
necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod
corespunzător.”
17. Articolul 136 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 136. – Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în
condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul
judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul
procesului, în cazurile şi condiţiile legii.”
18. La articolul 153, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 153. – Partea care a depus cererea personal sau prin
reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă,
precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi
sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la
7
acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată
ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau
prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de
primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în
acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru
care citaţia i-a fost înmânată.”
19. La articolul 153, alineatul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive
temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de
judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără
citarea părţilor. Părţile vor fi citate, de îndată, pentru noul termen fixat.
Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.”
20. La articolul 158, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă
niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente
sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.”
21. La articolul 158, alineatul 4 se abrogă.
22. Articolul 159 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 159. – Necompetenţa este de ordine publică sau privată.
Necompetenţa este de ordine publică:
1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu
este de competenţa instanţelor judecătoreşti;
2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este
de competenţa unei instanţe de alt grad;
3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când
procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile
nu o pot înlătura.
În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.”
8
23. După articolul 159 se introduce un nou articol, art. 1591, cu
următorul cuprins:
„Art. 1591. – Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti
poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi
invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa
primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra
fondului.
Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât
prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai
târziu la prima zi de înfăţişare.
La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să
verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general,
material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii
de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei
sesizate.
Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică formularea
excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la
alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii”.
24. La articolul 201, alineatul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 201. – Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa
consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la
cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin
încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care, va
putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va
solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării
ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară
efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat
proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a
părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul
de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor
necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt
aplicabile.”
9
25. După articolul 2812 se introduce un nou articol, art. 2812a,
cu următorul cuprins:
„Art. 2812a. – Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor
potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului
sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-2812.”
26. La articolul 2821, alineatul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 2821. – Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în
primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei
inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, asupra
acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercială, a celor
referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor
asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin
erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de
lege.”
27. La articolul 297, alineatul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 297. – În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima
instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori
judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de
apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu
toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a
intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi
va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei
instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile
au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori
prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea
atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe
sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în
cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a
fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri
prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către
instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt
obligatorii pentru judecătorii fondului.”
10
28. La articolul 299, după alineatul 1 se introduce un nou alineat,
alin. 11, cu următorul cuprins:
„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile
prevăzute la art. 1 pct. 11.”
29. La articolul 304, punctul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine
publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;”
30. La articolul 312, după alineatul 6 se introduce un nou
alineat, alin. 61, cu următorul cuprins:
„Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul
procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a
soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în
care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la
administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru
cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea
cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi
cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza,
dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile.”
31. La articolul 315, după alineatul 3 se introduce un nou
alineat, alin. 31, cu următorul cuprins:
„În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt
admisibile orice probe prevăzute de lege.”
32. Articolul 329 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 329. – Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a
legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau
la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi
Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost
soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.”
11
33. După articolul 3304 se introduc trei noi articole,
art. 3305 – 3307, cu următorul cuprins:
„Art. 3305. – Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se
face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au
fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care
se anexează cererii.
Art. 3306. – Recursul în interesul legii se judecă de un complet
format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia,
precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia
în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată
diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte
secţii. Preşedintele completului este preşedintele, respectiv
vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau
mai multe secţii, preşedintele, sau, după caz, vicepreşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile
interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1,
celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi
alineat.
După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau,
după caz, vicepreşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru
desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei
competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de
instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce
intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.
La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un
judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept
care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi
un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de
drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele
completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor secţii pentru
întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.
12
În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate
solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de
drept soluţionate diferit.
Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi
argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii
Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de
Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este
cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz,
judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce se propune a fi dată
recursului în interesul legii.
Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel
puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea,
fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.
La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există
motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor
prevăzute la alin. 3.
Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz,
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat
de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv
al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al
acestuia.
Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data
sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din
numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.
Art. 3307.- Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.
Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra
hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor
din acele procese.
Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la
pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie
pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al
României, Partea I.”
13
34. La articolul 373, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 373. – Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile
judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se
efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea.
Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în
circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre
executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.”
35. La articolul 373, după alineatul 2 se introduce un nou
alineat, alin. 3, cu următorul cuprins:
„Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a
executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte
incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege
în competenţa altor instanţe sau organe.”
36. Articolul 3731 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 3731. – Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu,
se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.
Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita
instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie
cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei
stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera
de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la
înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.
În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a
executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea
silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele
prevăzute de lege, dispoziţiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod
corespunzător. Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi
pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în
cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite
numai dacă:
14
1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de
executare decât cel sesizat;
2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii,
această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;
3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin
executare silită;
5. există alte impedimente prevăzute de lege.
Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a
executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care
se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu
recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă
rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea
integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu
respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane
interesate.
Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul
judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în
condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv
cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra
cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află
acestea, precum şi pentru a-1 determina să execute de bunăvoie obligaţia
sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării
executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la
cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da
lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate
atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi
aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu
întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea
penală.
În situaţia prevăzută la art. 3717 alin.1, executorul judecătoresc
este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia
de avansare a cheltuielilor de executare.”
15
37. La articolul 402, alineatul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 402. – Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de
executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau,
după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare
în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de
urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă
instanţă se aplică în mod corespunzător.”
38. După articolul 578 se introduce un nou articol,
art. 5781, cu următorul cuprins:
„Art. 5781. – Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă
nu poate fi făcută de la 1 decembrie şi până la 1 martie a anului următor,
decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei
locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori
că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar
putea muta de îndată.
Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor
care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor
care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau
tulbură în mod grav liniştea publică.”
39. Articolul 6131 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 6131. – În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe
acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul,
soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate
cererile accesorii divorţului.
Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1, instanţa va
verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen
pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.
La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în
desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la
judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.
La cererea soţilor, instanţa va pronunţa o hotărâre cu privire la
divorţ potrivit alin. 3. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa se va pronunţa,
potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta fiecare soţ după
16
desfacerea căsătoriei şi, când este cazul, cu privire la încredinţarea
copiilor minori şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere,
educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Tot astfel,
instanţa va putea lua act de învoiala soţilor cu privire la alte cereri
accesorii, în condiţiile legii.
În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii,
instanţa va continua judecata administrând probele prevăzute de lege
pentru soluţionarea acestor cereri.”
40. După articolul 614 se introduce un nou articol,
art. 6141, cu următorul cuprins:
„Art. 6141. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru
soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o
acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu
privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata
onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid
dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de
15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la
rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au
încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii
acţiunii.”
41. La articolul 617, alineatul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„În cazurile prevăzute de art. 38 alin. 1 din Codul familiei, instanţa
va dispune desfacerea căsătoriei fără a pronunţa divorţul din vina unuia
sau a ambilor soţi.”
42. La articolul 7201, alineatul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 7201. – În procesele şi cererile în materie comercială
evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,
reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin
conciliere directă.”
17
43. La articolul 7201, după alineatul 1 se introduce un nou
alineat, alin. 11, cu următorul cuprins:
„Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul
litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu
mai mult de trei luni de la începerea ei.”
44. La articolul 7201, alineatul 2 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul
va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi
temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină
acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de
primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care
asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de
primire.”
45. La articolul 7204, alineatul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.”
46. La articolul 7206, alineatul 2 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi
asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de
consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în
cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 132 alin. 3 sunt aplicabile.”
47. Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 7207. – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa
va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea
părţilor.
În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o
acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu
privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata
18
onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid
dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.
Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de
15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la
rezultatul şedinţei de informare.
Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au
încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi
executorie.”
Art. II. – Legea nr. 4/1953 – Codul familiei, republicată în
Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 37, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Căsătoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre
soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face
imposibilă continuarea căsătoriei.”
2. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 38. – Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de către
instanţa judecătorească indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă
există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.
Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi
este pus sub interdicţie.
Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi
neviciat al fiecărui soţ.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la
încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea
locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor.”
19
3. După articolul 38 se introduc patru noi articole,
art. 381-384, cu următorul cuprins:
„Art. 381. – Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii
minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă sau
notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a
soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor,
eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.
Dispoziţiile art. 38 alin. 2 rămân aplicabile.
Art. 382. – Cererea de divorţ se depune de soţi împreună. Ofiţerul
de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi le acordă un
termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divorţ.
La expirarea acestui termen, ofiţerul de stare civilă sau, după caz,
notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest
sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.
Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz,
notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune
cu privire la culpa soţilor.
Dispoziţiile art. 40 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. Dacă
soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după
divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o
dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze
instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 38.
Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra
cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.
Art. 383. – Când cererea de divorţ este depusă la primăria unde s-a
încheiat căsătoria, ofiţerul de stare civilă, după emiterea certificatului de
divorţ, face cuvenita menţiune în actul de căsătorie.
În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soţii
au avut ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă emite certificatul
de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la
primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în
actul de căsătorie.
În cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite
certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe
acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face
menţiune în actul de căsătorie.
20
Art. 384. – Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 381, ofiţerul de
stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorţ.
Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu
există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei
de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în
baza unui alt temei prevăzut de lege.
Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului de
stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin
acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, oricare dintre soţi se
poate adresa, pe cale separată, instanţei competente.”
4. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 39. – Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin
care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă.
În cazul prevăzut la art. 381, căsătoria este desfăcută pe data
eliberării certificatului de divorţ.
Faţă de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei
încetează de la data când s-a făcut menţiune despre hotărârea de divorţ
sau, după caz, despre certificatul de divorţ pe marginea actului de
căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorţul pe altă cale.”
Art. III. – Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din
13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 19, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în
4 secţii – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Secţia penală, Secţia
comercială, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de
5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.”
2. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 24. – Completele de 5 judecători soluţionează recursurile şi
cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei
21
Curţi de Casaţie şi Justiţie şi judecă şi alte cauze date în competenţa lor
prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară.”
3. După articolul 24 se introduce un nou articol, art. 241, cu
următorul cuprins:
„Art. 241 – Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea
recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul în care
constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care
nu este supusă niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât
o dată cu fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în
anulare, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă.”
4. La articolul 25, litera a) se abrogă.
5. Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 32. – (1) La începutul fiecărui an, în materie penală se
stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din
cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui
an două complete de 5 judecători.
(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de
regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.
(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac
parte din aceste complete sunt desemnaţi de preşedintele sau în lipsa
acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza
criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea şi
funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau
vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa acestora,
completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie desemnat în acest
scop de preşedintele sau în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(6) Cauzele care intră în competenţa completelor prevăzute la
alin.(1) şi (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat.”
22
6. La articolul 33, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 33. – (1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau în
lipsa acestuia, vicepreşedintele, prezidează Secţiile Unite, Completul de
5 judecători, iar în cadrul secţiilor orice complet, când participă la
judecată.”
7. La articolul 33, alineatul (2) se abrogă.
8. La articolul 55, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 55. – (1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a
cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie
dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.”
9. La articolul 55, alineatul (3) se abrogă.
Art. IV. – Legea nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din
10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se
modifică după cum urmează:
1. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 8. – Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în
circumscripţia curţii de apel pe lângă care funcţionează, dacă prin lege
nu se dispune altfel.”
2. La articolul 9, alineatele (1) – (4) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„Art. 9. – (1) În cazul prevăzut la art.7 lit. a) este competent
executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază
teritorială urmează să se facă executarea.
(2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială
sunt situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în
circumscripţiile mai multor curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia
23
dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre
acestea.
(3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde sunt situate sau se află
bunurile în privinţa cărora s-a dispus aplicarea acestei măsuri.
(4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se
va face constatarea.”
3. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 14. – În circumscripţia unei curţi de apel funcţionează
executorii judecătoreşti, constituiţi în birouri individuale sau în asociere,
numiţi în funcţie şi înregistraţi, potrivit dispoziţiilor art. 16 şi art. 17
alin. (1).”
4. La articolul 17, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 17. – (1) În termen de 90 de zile de la numirea în funcţie,
fiecare executor judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la
curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi are biroul individual sau
constituit în asociere. Pentru această înregistrare, executorul judecătoresc
va prezenta ştampila şi specimenul de semnătură personale.”
5. La articolul 27, litera b) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată
de cel mult 6 luni, un executor judecătoresc, pentru a asigura
funcţionarea unui alt birou de executor judecătoresc, cu încunoştinţarea
preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a
preşedintelui curţii de apel în a cărei circumscripţie urmează să îşi
exercite atribuţiile; delegarea nu poate fi repetată decât după un an, în
afara cazului în care executorul judecătoresc delegat îşi dă acordul;”
Art. V. – Articolul 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 pentru
aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei
supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie
1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din
24
26 august 1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările
ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 2. – Autorităţile române competente să aplice apostila
prevăzută la art. 3 alin. (1) din Convenţie sunt: tribunalele pentru actele
oficiale prevăzute la art. 1 lit. a) şi d), Camerele Notarilor Publici pentru
actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. c) şi prefecturile pentru actele
oficiale prevăzute la art. 1 lit. b).”
Art. VI. – Alineatul (1) al articolului 57 din Legea notarilor publici
şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările ulterioare, se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 57. – (1) În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a
actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului
notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se
îndeplinesc de către Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la
sediile judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară
activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite
prin regulament. Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia
îndeplinirii acestei cerinţe.”
Art. VII. – Alineatul (1) al articolului 4 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică după cum urmează:
„Art. 4. – (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu
caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată
oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la
cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul
administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin
încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi
suspendă cauza, încheierea de sesizare a instanţei de contencios
administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care
se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.
Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa
căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios
25
administrativ competentă să o soluţioneze, şi nici atunci când excepţia de
nelegalitate a fost invocată în cauze penale.”
Art. VIII. – După alineatul 1 al articolului 157 din Legea
nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 245 din 1 octombrie 1992, se introduce un nou alineat, alin. 2, cu
următorul cuprins:
„Necompetenţa internaţională a instanţei române poate fi invocată în
tot cursul procesului.”
Art. IX. – Alineatul 2 al articolului 34 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.410 din 25 iulie 2001,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească
prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de
15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a
tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs
pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea
hotărârii.”
Art. X. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 118, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor
contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la
data pronunţării hotărârii judecătoreşti.”
26
2. La articolul 118, după alineatul (3) se introduce un nou
alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:
„(31) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează
plângerea este definitivă şi irevocabilă.”
3. La articolul 118, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(4) În termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii
judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este
obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă
pentru a preda permisul de conducere.”
4. La articolul 120, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 120. – (1) Procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la
data comunicării acestuia, precum şi, după caz, hotărârea judecătorească
prin care s-a soluţionat plângerea constituie titluri executorii, fără vreo
altă formalitate.”
Art. XI. – La articolul 9 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea
faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi
liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
387 din 18 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se
introduce un nou alineat, alin. 2, cu următorul cuprins:
„Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează
plângerea este definitivă şi irevocabilă.”
Art. XII. – Alineatul (3) al articolului 26 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a
notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana
care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui
27
circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii
învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la
comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de
competenţa curţii de apel.”
Art. XIII. – Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter
politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările
şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 4, după alineatul (5) se introduce un nou alineat,
alin. (6), având următorul cuprins:
„(6) Hotărârea pronunţată potrivit alin. (4) este supusă recursului,
care este de competenţa curţii de apel.”
2. La articolul 5 partea introductivă a alineatului (1) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 5. – (1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter
politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut
obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după
decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al
II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen
de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului
la:”
3. La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„(2) Hotărârile judecătoreşti pronunţate în temeiul prevederilor
alin. (1) lit. a) şi b) sunt supuse recursului, care este de competenţa curţii
de apel, şi sunt puse în executare de Ministerul Finanţelor Publice, prin
direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti.”
28
Art. XIV. – Alineatul (9) al articolului 132 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea
judecătorească pronunţată este supusă numai recursului, în termen de
15 zile de la comunicare.”
Art. XV. – La articolul 26 din Legea nr. 192/2006 privind medierea
şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat,
alin. (3), cu următorul cuprins:
„(3) Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu
privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit
legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate
pretinde onorariu.”
Art. XVI. – Alineatul (21) al articolului 23 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi
completările ulterioare, se abrogă.
Art. XVII. – Articolul III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 276/2009, se abrogă.
Art. XVIII. – Codul de procedură penală republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările
şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
29
1. La articolul 10 alineatul 1, litera h) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, ori a
fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul
infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor
înlătură răspunderea penală.”
2. După articolul 16 se introduce un nou articol, art. 161, cu
următorul cuprins:
„Tranzacţia,
medierea şi
recunoaşterea
pretenţiilor
civile
Art. 161. – În cursul procesului penal, cu privire la
pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea
responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un
acord de mediere, potrivit legii.
Inculpatul, cu acordul părţii responsabile
civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte,
pretenţiile părţii civile.
În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa
obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire
la pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi administrate
probe.”
3. La articolul 27 punctul 1, literele d) şi e1) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
„d) infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri;
…………………………………………………………………………………..
e1) infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile de evaziune
fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.”
4. La articolul 27, punctul 2 se abrogă.
5. La articolul 27, punctul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva sentinţelor
pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în
mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei
30
vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate
de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a
măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în
materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte
cazuri anume prevăzute de lege;”
6. La articolul 28, punctul 2 se abrogă.
7. La articolul 28, punctul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva sentinţelor
pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile pentru care
punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale
pronunţate de tribunalul militar în materia măsurilor preventive, a
liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale
pronunţate de tribunalul militar în materia executării hotărârilor penale
sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;”
8. La articolul 281 punctul 1, după litera b) se introduc trei noi
litere, lit. b1) – b3), cu următorul cuprins:
„b1) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în
condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului Cler, care au cel puţin
rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
b2) infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea
Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă
aceste instanţe;
b3) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de
preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului.”
9. La articolul 281, punctul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor
penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date
în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de
lege;”
31
10. La articolul 282, punctul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor
penale pronunţate de tribunalul militar în primă instanţă, cu excepţia
celor date în competenţa tribunalului militar teritorial, precum şi în alte
cazuri anume prevăzute de lege;”
11. La articolul 29, punctul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„1. judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi
europarlamentari;
b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;
d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al
Magistraturii;
e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi
chestori;
g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;”
12. La articolul 45, după alineatul 4 se introduce un nou alineat,
alin. 41, cu următorul cuprins:
„În caz de indivizibilitate sau conexitate între infracţiuni pentru
care competenţa aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,
competenţa de a efectua urmărirea penală în cauza reunită aparţine
organului de urmărire penală specializat mai întâi sesizat. Dispoziţia nu
este aplicabilă în situaţia în care s-a dispus disjungerea cu privire la
infracţiunea care atrage competenţa celeilalte structuri.”
32
13. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Soluţionarea
cererii
Art. 60. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă
motivată.
În cazul în care găseşte cererea întemeiată,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune
strămutarea judecării cauzei, la una dintre instanţele
din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din
circumscripţia unei curţi de apel învecinate acesteia.
Strămutarea judecării cauzei de la o curte de apel se
face la una dintre curţile de apel dintr-o
circumscripţie învecinată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte în
ce măsură se menţin actele îndeplinite în faţa
instanţei de la care s-a strămutat cauza.
Instanţa de la care a fost strămutată cauza,
precum şi instanţa la care s-a strămutat cauza vor fi
înştiinţate, de îndată, despre admiterea cererii de
strămutare.
Dacă instanţa de la care a fost strămutată cauza
a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea
pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii
cererii de strămutare.
Sentinţa prin care Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie dispune asupra strămutării nu este supusă
niciunei căi de atac.”
14. La articolul 916, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 966. – Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secţiune pot fi
supuse expertizei la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.”
15. După articolul 127 se introduce un nou articol,
art. 1271, cu următorul cuprins:
„Ancheta socială în cazul
expertizei psihiatrice a minorului
Art. 1271. – În vederea
întocmirii expertizei psihiatrice a
33
minorului, autoritatea tutelară în a
cărei rază teritorială domiciliază
minorul are obligaţia să efectueze
ancheta socială la cererea unităţii
sanitare de specialitate care
efectuează expertiza.”
16. La articolul 140, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„În cazurile prevăzute la alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu
sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, din oficiu sau în urma
informării organului de cercetare penală, are obligaţia, potrivit
competenţelor prevăzute de lege, să constate încetarea de drept a măsurii
preventive trimiţând, în vederea punerii de îndată în libertate a celui
reţinut sau arestat, administraţiei locului de deţinere o copie de pe
dispozitiv sau ordonanţă ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni:
datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului,
numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale
încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul
legal al liberării.”
17. La articolul 1606, după alineatul 4 se introduce un nou
alineat, alin. 41, cu următorul cuprins:
„În cursul urmăririi penale cererea de liberare provizorie se
soluţionează de un singur judecător, indiferent de natura cauzei.”
18. La articolul 174, după alineatul 2 se introduc patru noi
alineate, alin. 3–6, cu următorul cuprins:
„În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese
contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană, care
să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care
părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna
desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate
desemna, prin rezoluţie, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din
oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau rezoluţia va fi
comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze procurorul sau
34
instanţa de refuzul lor de a fi reprezentaţi prin avocatul desemnat din
oficiu.
În cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr
mare de părţi vătămate, constituite sau nu părţi civile, care nu au interese
contrarii, acestea pot desemna o persoană, care să le reprezinte interesele
în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile vătămate nu şi-au
desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului
penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin rezoluţie,
respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le
reprezenta interesele.
Dovada mandatului se va face în condiţiile legii.
În cazurile prevăzute la alin. 3 şi 4, toate actele de procedură
comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoştinţă,
sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele reprezentate.”
19. La articolul 184, alineatul 31 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Dacă învinuitul, inculpatul sau martorul refuză să se supună
mandatului de aducere sau încearcă să fugă, va fi adus prin constrângere
în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată.”
20. După articolul 184 se introduce un nou articol,
art. 1841, cu următorul cuprins:
„Accesul la bazele
electronice de date
Art. 1841. – În vederea realizării
procedurii de citare, a comunicării actelor de
procedură sau a aducerii cu mandat la
desfăşurarea procedurilor, procurorul sau
instanţa au drept de acces direct la bazele
electronice de date deţinute de organele
administraţiei de stat.
Organele administraţiei publice care deţin
baze electronice de date sunt obligate să
colaboreze cu procurorul sau cu instanţa de
judecată, în vederea asigurării accesului direct
al acestora la informaţiile existente în bazele
electronice de date.”
35
21. La articolul 192, după alineatul 1 se introduce un nou
alineat, alin. 11, cu următorul cuprins:
„În cazul în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cheltuielile
judiciare sunt suportate de persoana care a făcut sesizarea, în măsura în
care se reţine exercitarea abuzivă a acestui drept.”
22. La articolul 198 alineatul 1, după litera b) se introduce o
nouă literă, lit. b1, cu următorul cuprins:
„b1) lipsa nejustificată a apăratorului ales sau desemnat din oficiu
fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul
acestuia de a asigura apărarea;”
23. La articolul 198, alineatele 2 şi 3 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„Lipsa nejustificată a martorului, părţii vătămate sau a părţii
responsabile civilmente se sancţionează cu amendă de la 250 lei la
3.000 lei.
Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără
a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul
acestuia de a asigura apărarea se sancţionează cu amendă judiciară de la
250 lei la 3.000 lei.”
24. La articolul 198 alineatul 4, după litera j) se introduce o
nouă literă, lit. k), cu următorul cuprins:
„k) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a
drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali
ai acestora ori consilierii juridici.”
25. La articolul 205, alineatul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„În cazurile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este
solicitat în acelaşi timp de instanţe diferite, procurorul înaintează copii
numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe toate actele dosarului.
Organul de urmărire penală păstrează originalul actelor dosarului, în
vederea continuării urmăririi penale.”
36
26. La articolul 209, alineatul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către
procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 155 – 173,
art. 174 – 177, art. 179, art. 189 alin. 3 – 6, art. 190, art. 191, art. 211
alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 2391, art. 250, art. 252,
art.2531 – 255, art. 257, art. 265 – 268, art. 273 – 276, art. 2791, art. 280,
art. 2801, art. 3022, art. 317, art. 323 şi art. 356 – 361 din Codul penal, în
cazurile prevăzute în art. 27 pct. 1 lit. b) – e), art. 281 pct. 1 lit. b),
b1) – b3) şi pct. 5, art. 282 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1, precum şi în cazul
altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa.”
27. După articolul 217 se introduce un nou articol,
art. 2171, cu următorul cuprins:
„Trimiterea cauzei
la un alt parchet
Art. 2171. – Când există o suspiciune
rezonabilă că activitatea de urmărire penală este
afectată din cauza împrejurărilor cauzei sau
calităţii părţilor, ori există pericolul de tulburare a
ordinii publice, procurorul general de la Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la
cererea părţilor sau din oficiu poate trimite cauza
la un parchet egal în grad.”
28. La articolul 222, alineatele 2 şi 7 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul
numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei
care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este
cunoscut şi a mijloacelor de probă.
…………………………………………………………………………………..
Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la
instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului
competent.”
37
29. La articolul 222, după alineatul 7 se introduc două noi
alineate, alin. 8 şi 9, cu următorul cuprins:
„Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu
cuprinde elementele prevăzute la alin. 2 se restituie petiţionarului pe cale
administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.
În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care
locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără
cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul
unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să
primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe
teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea
judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.”
30. La articolul 223, după alineatul 3 se introduce un nou
alineat, alin. 4, cu următorul cuprins:
„Dispoziţiile art. 222 alin. 9 se aplică în mod corespunzător.”
31. La articolul 228, alineatele 1, 2, 4 şi 6 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile
prevăzute la art.221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale,
când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare
efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în
mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10.
În cazul prevăzut la art.10 lit.b1) organul de urmărire penală
înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz,
neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
…………………………………………………………………………………..
Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare
efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă vreunul din
cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute
la art.10, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele
încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
………………………………………………………………………………………….
În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, dispune
prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale. În situaţia în care procurorul
îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare
38
penală, motivarea rezoluţiei este facultativă sau poate cuprinde doar
argumente suplimentare. Copie de pe rezoluţie şi de pe propunerea
organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut
sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte
premergătoare. Dispoziţiile art.245 alin.1 lit.c1) se aplică în mod
corespunzător.”
32. Articolul 230 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Neînceperea
urmăririi penale sau
scoaterea de sub
urmărire când fapta
nu prezintă pericolul
social al unei
infracţiuni
Art. 230. – Procurorul, sesizat potrivit art.
228 alin.2, dispune prin ordonanţă, după caz,
neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de
sub urmărire penală. Copia ordonanţei şi, după
caz, a propunerii organului de cercetare penală
se comunică persoanei care a făcut sesizarea,
precum şi persoanei faţă de care s-a dispus
soluţia de neurmărire sau de netrimitere în
judecată.”
33. Articolul 231 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Restituirea dosarului
pentru continuarea
cercetării penale
Art. 231. – Dacă procurorul, sesizat potrivit
dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constată că nu este
cazul să dispună neînceperea urmăririi penale
sau scoaterea de sub urmărire penală, restituie
dosarul organului de cercetare penală pentru
completarea actelor premergătoare sau începerea
urmăririi penale, respectiv pentru continuarea
cercetării penale.”
34. La articolul 243, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un
învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra
încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit propunerea de
încetare de la organul de cercetare penală. Dacă procurorul a dispus
încetarea urmăririi penale, măsura arestării preventive încetează de drept,
învinuitul sau inculpatul fiind pus de îndată în libertate.”
39
35. La articolul 245, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„În cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un învinuit sau
inculpat arestat, în ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la
constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.”
36. Articolul 251 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Procesul-verbal
de prezentare a
materialului
Art. 251. – Despre aducerea la îndeplinire a
dispoziţiilor prevăzute la art. 250 organul de urmărire
penală întocmeşte proces-verbal, în care
consemnează şi declaraţiile, cererile şi răspunsurile
inculpatului.”
37. La articolul 254, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 254. – Când prezentarea materialului nu a fost posibilă din
cauză că inculpatul sau apărătorul său a lipsit în mod nejustificat la
chemarea organului de urmărire penală ori refuză în mod nejustificat să
ia cunoştinţă de materialul de urmărire penală ori este dispărut, în
referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arată împrejurările
concrete din care rezultă cauza împiedicării.”
38. La articolul 278, după alineatul 2 se introduce un nou
alineat, alin. 21, cu următorul cuprins:
„Plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispusă de
procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.”
39. La articolul 2781, alineatele 10 şi 13 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.
…………………………………………………………………………………………..
Plângerea greşit îndreptată se trimite, pe cale administrativă,
organului judiciar competent.”
40. Articolul 285 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Plângerea greşit
îndreptată
Art. 285. – Plângerea prealabilă greşit
îndreptată la organul de urmărire penală sau la
40
instanţa de judecată se trimite organului
competent, pe cale administrativă. În aceste
cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a
fost introdusă în termen la organul
necompetent.”
41. La articolul 291, alineatele 1 şi 3 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„Art. 291. – Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal
citate şi procedura este îndeplinită. Înfăţişarea părţii în instanţă, în
persoană sau prin reprezentant ori avocat ales ori avocat din oficiu, dacă
acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice
nelegalitate survenită în procedura de citare.
………………………………………………………………………………………..
Partea prezentă personal la un termen, prin reprezentant, prin
avocat ales ori prin avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătură
cu partea reprezentată, la un termen, precum şi partea căreia, personal,
prin reprezentant sau apărător ales ori prin funcţionarul sau persoana
însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia
pentru un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele
ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu excepţia
situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie potrivit legii.”
42. La articolul 291, după alineatul 3 se introduce un nou
alineat, alin. 31, cu următorul cuprins:
„Completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu
sau la cererea părţilor, să preschimbe primul termen sau termenul luat în
cunoştinţă cu respectarea principiului continuităţii completului în situaţia
în care din motive obiective instanţa nu-şi poate desfăşura activitatea de
judecată la termenul fixat ori în vederea soluţionării cu celeritate a
cauzei. Preschimbarea termenului se dispune prin rezoluţia judecătorului,
în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată
pentru noul termen fixat.”
41
43. După articolul 320 se introduce un nou articol,
art. 3201, cu următorul cuprins:
„Judecata în cazul
recunoaşterii
vinovăţiei
Art. 3201. – Până la începerea cercetării
judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau
prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea
faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi
solicită ca judecata să se facă în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală,
doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte
în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a
instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu
excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le
poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanţa întreabă pe
inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în
baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte,
procedează la audierea acestuia şi apoi acordă
cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Instanţa de judecată soluţionează latura
penală atunci când, din probele administrate,
rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt
suficiente date cu privire la persoana sa pentru a
permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se
impune administrarea de probe în faţa instanţei, se
va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea
alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în
mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea
inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în
cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o
pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,
42
în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1 – 6
nu se aplică în cazul în care acţiunea penală
vizează o infracţiune care se pedepseşte cu
detenţiune pe viaţă.
În caz de respingere a cererii, instanţa
continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de
drept comun.”
44. La articolul 361 alineatul 1, literele a) şi b) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
„a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;”
45. La articolul 366, alineatul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 366. – Apelul se declară prin cerere scrisă. Cererea trebuie să
cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi
domiciliul, reşedinţa sau locuinţa declarantului, să indice hotărârea
apelată şi numărul dosarului în care a fost pronunţată şi să fie semnată de
persoana care face apel.”
46. La articolul 3851 alineatul 1, literele a), b) şi e) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;
……………………………………………………………………………………………..
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi
Curtea Militară de Apel;”
47. La articolul 3856, alineatul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu
poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute la
art. 3859, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi
cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate
aspectele. În aceste cauze, instanţa de recurs poate administra probe noi
43
sau readministra probele în situaţia în care consideră necesar pentru
asigurarea dreptului părţilor la un proces echitabil.”
48. La articolul 3859 alineatul 1, punctul 12 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei
infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare
pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în
judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337;”
49. La articolul 3859 alineatul 1, după punctul 171 se introduce
un nou punct, pct. 172, cu următorul cuprins:
„172. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a
făcut o greşită aplicare a legii;”
50. La articolul 3859, alineatul 3 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1-7, 10,13,14,19 şi 20 se iau în
considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11,12,15,17,172 şi
18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra
hotărârii în defavoarea inculpatului.”
51. La articolul 397, după alineatul 3 se introduce un nou
alineat, alin. 4, cu următorul cuprins:
„Cererea de revizuire adresată direct instanţei se trimite pe cale
administrativă procurorului competent.”
52. Articolul 402 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Măsuri premergătoare Art. 402. – La primirea lucrărilor trimise de
procuror, preşedintele instanţei fixează
termen pentru examinarea admisibilităţii în
principiu a cererii de revizuire, dispunând
ataşarea dosarului cauzei.”
44
53. La articolul 403, alineatul 1 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 403. – Admisibilitatea în principiu se examinează de către
instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea
procurorului. Instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în
condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul
cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea
în principiu.”
54. La articolul 403, alineatul 2 se abrogă.
55. La articolul 403, după alineatul 3 se introduce un nou
alineat, alin. 31, cu următorul cuprins:
„Cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există
identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări.”
56. La articolul 404, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 404. – Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire
instanţa stabileşte termen pentru rejudecarea cauzei, putând suspenda
motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.”
57. Articolul 4142 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Calitate procesuală Art. 4142. – Pentru a se asigura interpretarea
şi aplicarea unitară a legii de către toate
instanţele judecătoreşti, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului
justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale
curţilor de apel şi Avocatul Poporului au
îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de
drept care au fost soluţionate diferit de instanţele
judecătoreşti.”
45
58. După articolul 4142 se introduc trei noi articole,
art. 4143 – 4145, cu următorul cuprins:
„Condiţii de
admisibilitate
Art. 4143. – Recursul în interesul legii este
admisibil numai dacă se face dovada că problemele de
drept care formează obiectul judecăţii au fost
soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti
definitive, care se anexează cererii.
Judecarea
recursului în
interesul legii
Art. 4144. – Recursul în interesul legii se judecă
de un complet format din preşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa acestuia, din
vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, un număr de
14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră
problema de drept care a fost soluţionată diferit de
instanţele judecătoreşti şi câte doi judecători din
cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este
preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
În cazul în care problema de drept prezintă
interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele
sau, în lipsa acestuia, vicepreşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie stabileşte secţiile din care provin cei
20 de judecători.
După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, preşedintele acesteia sau, după caz,
vicepreşedintele, va lua măsurile necesare pentru
desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei
în a cărei competenţă intră problema de drept care a
fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti,
precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în
alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.
La primirea cererii, preşedintele completului va
desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei
competenţă intră problema de drept care a fost
soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a
46
întocmi un raport asupra recursului în interesul legii.
În cazul în care problema de drept prezintă interes
pentru două sau mai multe secţii, preşedintele
completului va desemna câte un judecător din cadrul
acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii
nu sunt incompatibili.
În vederea întocmirii raportului, preşedintele
completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi
opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate
diferit.
Raportul va cuprinde soluţiile diferite date
problemei de drept şi argumentele pe care se
fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii
Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a
Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de
Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor
consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în
materie. Totodată, judecătorul sau, după caz,
judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce
se propune a fi dată recursului în interesul legii.
Şedinţa completului se convoacă de preşedintele
acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea
acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va
primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.
La şedinţă participă toţi judecătorii completului.
Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi
cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.
Recursul în interesul legii se susţine în faţa
completului, după caz, de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de
judecătorul desemnat de colegiul de conducere al
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de
apel.
Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3
luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă
cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor
47
completului. Nu se admit abţineri de la vot.
Conţinutul
hotărârii şi
efectele ei
Art. 4145. – Asupra cererii, completul se
pronunţă prin decizie.
Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu
are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi
nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Decizia se motivează în termen de cel mult 30
de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15
zile de la motivare în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate
este obligatorie pentru instanţe de la data publicării
deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
59. Articolul 456 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Instanţa
competentă
Art. 456. – Instanţa competentă să dispună asupra
întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei
rază teritorială se află locul de deţinere sau după caz,
unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă,
corespunzătoare în grad instanţei de executare.
În cazul în care persoana condamnată se află în
stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare a
executării pedepsei, instanţa competentă să dispună
asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de
executare.
Cererea de întrerupere a executării pedepsei
adresată altei instanţe se trimite pe cale administrativă
instanţei competente, potrivit alin. 1 şi 2.”
60. La articolul 462, după alineatul 2 se introduce un nou
alineat, alin. 3, cu următorul cuprins:
„Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile
dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de
apărări.”
61. La articolul 484, alineatul 1 se abrogă.
48
62. Articolul 501 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Recursul
Art. 501. – Hotărârea prin care instanţa rezolvă
cererea de reabilitare este supusă recursului.”
63. La articolul 506, după alineatul 4 se introduce un nou
alineat, alin. 5, cu următorul cuprins:
„Hotărârea este supusă numai recursului.”
64. La Titlul IV Capitolul VI al Părţii Speciale, denumirea
Secţiunii a IV-a se modifică şi va avea următorul cuprins:
„SECŢIUNEA A IV-a
Rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat
european de arestare”
65. Articolul 5221 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Rejudecarea
celor judecaţi în
lipsă în caz de
extrădare
Art. 5221. – În cazul în care se cere extrădarea
sau predarea în baza unui mandat european de
arestare a unei persoane judecate şi condamnate în
lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa
care a judecat în primă instanţă, la cererea
condamnatului.
Dispoziţiile art. 404-408 se aplică în mod
corespunzător.”
Art. XIX. – La articolul 12 alineatul (1) din Legea nr. 508/2004
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului
Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) infracţiunile prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu
modificările ulterioare, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea gravă
este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 şi 20 din Legea
nr. 39/2003, cu modificările ulterioare. Dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea
nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător;”
49
Art. XX. – Codul penal al României, republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările
şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 181, alineatele 2 şi 3 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama
de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de
împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care
s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului,
dacă este cunoscut.
În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau
instanţa poate aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ
prevăzute la art. 91.”
2. După articolul 74 se introduce un nou articol, art. 741, cu
următorul cuprins:
„Art. 741. – În cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune
frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu
în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod ori
a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a
pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau a judecăţii, până la
soluţionarea cauzei în primă instanţă învinuitul sau inculpatul acoperă
integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru
fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până
la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica
pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi
condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale,
se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul
judiciar.
Dispoziţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 nu se aplică dacă făptuitorul a
mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen, prevăzută de prezentul cod,
50
într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de
prevederile alin. 1 şi 2.”
3. La articolul 184, după alineatul 5 se introduce un nou
alineat, alin. 6, cu următorul cuprins:
„Pentru faptele prevăzute la alin. 2 şi 4, împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală.”
Art. XXI. – Prevederile articolului 145 alineatul (3) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu
modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
Art. XXII. – (1) Procesele în materie civilă în curs de judecată la
data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a competenţei
instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe.
În caz de desfiinţare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare,
dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 51,
art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 1591, art. 2812a, art. 297 alin. 1,
art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 61, art. 315 alin. 31, precum şi ale
art. 329-3307 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se
aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în
interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a
prezentei legi.
(3) Dispoziţiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele
aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute
după intrarea în vigoare a acesteia.
(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura
concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot conveni
fie să continue această procedură, fie să recurgă la procedura medierii.
Art. XXIII. – (1) În cazul cererilor de divorţ formulate anterior
intrării în vigoare a prezentei legi, instanţa poate să dispună divorţul prin
acordul soţilor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile
art. 37 alin. 2 lit. a) şi ale art. 38 alin. 1-3 din Legea nr. 4/1953 – Codul
51
familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
cu cele aduse prin prezenta lege.
(2) Dispoziţiile privind divorţul prin acordul soţilor pe cale
administrativă sau prin procedură notarială ale Legii nr. 4/1953 – Codul
familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
cu cele aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la
data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi,
Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România
şi Ministerul Administraţiei şi Internelor vor propune măsurile necesare
pentru punerea în aplicare a prevederilor privind divorţul prin acordul
soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială ale Legii
nr. 4/1953 – Codul familiei, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.
Art. XXIV. – (1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de
intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor
şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei
instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe,
dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură
penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
cu cele aduse prin prezenta lege aplicându-se numai cauzelor cu care
instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) În caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare,
dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile.
(4) Dispoziţiile privitoare la recursul în interesul legii din Codul
de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai
sesizărilor privind recursul în interesul legii formulate după intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(5) Cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competenţa
organelor de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării
în vigoare a prezentei legi. Sesizarea instanţei în aceste cauze se va face
potrivit normelor de competenţă în vigoare la momentul emiterii
rechizitoriului.
52
Art. XXV. – (1) În termen de 15 de zile de la data intrării în vigoare
a prezentei legi se va modifica în mod corespunzător Regulamentul
privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, republicat.
(2) Referirile la completul de 9 judecători cuprinse în actele
normative în vigoare se consideră a fi făcute la completele de
5 judecători.
(3) Procesele în curs de judecată la completul de 9 judecători la data
intrării în vigoare a prezentei legii vor continua să fie judecate de acest
complet.
(4) Dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică şi
proceselor în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. XXVI. – (1) Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege ale
art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele
aduse prin prezenta lege, precum şi ale art. 4 alin. (6) şi art. 5 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi
măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6
martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică şi
proceselor aflate în curs de soluţionare în primă instanţă dacă nu s-a
pronunţat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
Art. XXVII. – În termen de 30 de zile de la publicarea prezentei
legi, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public vor încheia protocoale de
colaborare cu autorităţile şi instituţiile publice care deţin baze electronice
de date, în vederea asigurării aplicării prevederilor art. 862 din Codul de
procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, şi ale art. 1841 din Codul de
procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.
53
Art. XXVIII. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la
data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia
prevederilor privind divorţul pe cale administrativă şi pe cale notarială,
care intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
54
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu
respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia
României, republicată.
p. PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
PREŞEDINTELE
SENATULUI
Ioan Oltean Mircea Dan Geoană
Bucureşti,
Nr.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Alte articole de succes de pe Consumatorul

About the Author

- Fondatorul proiectului online Consumatorul.com

Displaying 1 Comments
Have Your Say
  1. VA RUGAM CITITI CU ATENTIE DAR NU PUBLICATI ACEST COMENTARIU! – scuze de caps. Va oferim 10.000 euro prin cel mai simplu concurs adresat bloggerilor. Cititi aici va rog: http://blog.micul-pret.ro/2011/blogul-de-10-000-euro/ . Nu este spam sau pacaleala. Nu dorim sa va vindem ceva si nici nu va cerem sa promovati ceva sau pe cineva. Acest mesaj va este adresat personal. In cazul in care ati primit acest mesaj inca o data ne cerem scuze. Multumesc pentru timpul acordat.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

300x250